După o sută treizeci de ani de reprezentații cu piesa D’ale carnavalului (prima a avut loc la 8 aprilie 1885), mai mult sau mai puțin izbutite, de viziuni regizorale clasice mai mult sau mai puțin magistrale, de viziuni moderne abundând de „inovații” de doi lei sau, poate, de trei, dar, oricum, nu de prea mulți, să pui în scenă (iar!) această spumoasă comedie a lui Nenea Iancu și încă într-o manieră clasică la acest început de mileniu al III-lea – când teatrul dă pe dinafară, la noi și aiurea, de „vizionari” care se căznesc să conducă împiedicatul, de mult prea multe ori, „car al lui Thespis” ca niște boi, preschimbând (de câte ori!) arta în dejecții, călcându-i fără milă în picioare pe autori și preschimbându-i pe actori în măscărici –, pare un lucru cel puțin anacronic și de prisos.
Ei bine, nu e câtuși de puțin așa, fapt dovedit din plin de recenta premieră a trupei de teatru Perform A.R.T., jucată la Iași, pe scena Casei studenților, pentru a opta oară, în seara zilei de 17 noiembrie 2015, caracterizată prin coerență și unitate stilistică, grație talentului unor actori reuniți în jurul trickster-ului Eugen Cristea, care s-au completat admirabil, conferind ritm unei reprezentații încântătoare.
Astfel, Nae Girimea (Vasile Filipescu), Iordache (Eugen Cristea), Pampon (Cornel Mihalache), Crăcănel (Daniel Nițoi, în triplu rol de regizor, actor și scenograf), Mița Baston (Oana Gabriela Drăghici), Didina Mazu (Mirela Hurjui), Catindatul (Vlad Jipa) și ipistatul/chelnerul (Jean Lemne, în dublu rol) au reușit să dea viață personajelor caragialiene cu spontaneitate și naturalețe, fără stridențe, evitând exagerările comice de prost gust de care, din păcate, nu duc lipsă multe dintre producțiile teatrale românești.
Chiar dacă, raportându-ne la indicațiile autorului referitoare la personajele piesei, din această punere în scenă lipsesc „o mască”, „măștile”, „publicul și sergenții de noapte”, fără îndoială din cauza unei „renumerații după buget mică”, pentru a parafraza replica unui alt binecunoscut personaj caragialian, Eugen Cristea, la fel de efervescent și de omniprezent ca întotdeauna, salvează atmosfera secondat de aproape nelipsita-i chitară, printr-o intervenție muzicală discretă și binevenită, reconstruind cu ingeniozitate fundalul carnavalesc al Actului al II-lea.
Deși pusă în scenă într-o manieră clasică prin costume, decoruri și respectul față de autor și creația sa, reprezentația e spumoasă și originală, iar viziunea tânărului regizor Daniel Nițoi, susținută cu brio de o distribuție remarcabilă, reușește să aducă printre noi caractere vii și credibile, căci indiferent de numărul anilor închinați slujirii Thaliei, Oana Gabriela Drăghici și Mirela Hurjui, Cornel Mihalache și Daniel Nițoi, Vlad Jipa și Jean Lemne, Vasile Filipescu și Eugen Cristea, cu har și honneur de son métier, evită capcana unor ilustre interpretări anterioare, strecurându-se cu subtilitate în pielea personajelor cărora le dau viață, pentru a le desprinde din tabloul epocii lor și a le face să coboare în contemporaneitate.